Când în jur totul se năruia
Și sufletu-ți rămânea fără grai,
Iar din iubire mai aveai doar o fărâmă
Lângă dragostea mea voiai să stai.
Refugiu deseori ți-am fost
În marea de dileme plină
Păcat că nu mai are nici un rost,
Azi alt suflet ți-e adăpost.
