Era odata nu cu foarte mult timp in urma, nu foarte departe de aici, un baietel nu foarte mare. Nu avea foarte multe jucarii, dar una ii placea in mod special. Era un ursulet primit in dar de la Mos Craciun. In fiecare seara baietelul nostru dormea cu ursuletul. Ii devenise cel mai bun prieten. Intr-una din zile, baietelul primi cadou de la mama sa o masinuta noua. A fost foarte fericit... Toti copiii de pe strada i-au admirat masinuta, numai ursuletul plangea intr-un colt al patului. Cand s-a plictisit de masinuta, baietelul s-a jucat din nou cu ursuletul, ba chiar i-a parut rau ca il uitase pret de cateva zile. Era evident, il iubea pe ursulet, altfel nu s-ar fi intors sa se joace cu el si sa doarma cu el in fiecare seara. Multa vreme cei doi prieteni au fost de nedespartit.
Bunica baiatului a venit in vizita intr-o marti si i-a adus jucarii noi. Atunci baietelul l-a uitat din nou pe ursulet. A trecut multa vreme de cand nu au mai povestit si ursuletul s-a umplut de praf. Era cu siguranta cel mai trist ursulet din lume,dar cu toate astea, ursuletul stia bine ca baietelul se va plictisi de jucariile noi si vor fi iar cei mai buni prieteni. Si avea dreptate, asa s-a intamplat si asa se intampla de fiecare data cand baietelul primea jucarii noi. Ursuletul era foarte trist, dar ii trecea repede cand il vedea pe baietel ca se apropie din nou.
Poate va asteptati sa va spun finalul povestii. Ei bine, ea nu are unul. Povestea continua, ursuletul ii va fi intotdeauna cel mai bun prieten. Povestea lor nu e singura de tipul acesta, sunt sigura ca mai sunt si altele asemanatoare. Mai sunt si alti copii, mai sunt si alti ursuletii. Si noi am fost copii, poate am fost si ursuleti. Poate inca suntem...
Si ursuletii au suflet, nu-i lasati sa ajunga tristi!
