Îmi pare rău c-am stat în prag. Dacă cineva stătea în ușa mea așa cum am stat eu la tine, mă supăram. Păi ce facem? Nici nu intrăm, nici nu ieșim? Să nu crezi că îmi plăcea să stau în ușa, dar parcă îmi era comod așa. Știam sigur că nu mai intră altcineva. Am stat să mă gândesc de ce nu intram. Să știi că nu intram de frică. Da, îmi era frică. Știu ca înăuntru e cald si bine, dar știi că sufletul meu e schimbător si poate mâine și-ar dori zăpadă. În plus, îmi era frică să nu fie nimeni acasa, nu aș putea să stau singură. Știu, sunt cam mare ca să îmi fie frică...dar uite că imi e...
Să nu crezi că nu am vrut să intru, dar nu am putut. O lume întreagă mă chema afară. Știu că dacă erai în locul meu, tu n-ai fi stat pe gânduri. Oricine ar fi intrat.
Îmi pare rău că ai răcit, nu trebuia sa țin ușa deschisă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu